Ma numesc Flavius part. I

Sunt...
Sa va povestesc de la inceput: 
O zi de Iulie... 29 mai exact... s-a nascut un copil pletos,cu greutatea normala si reflexe bune.
Medicul a spus la nastere : "Flavius poet cu plete" :)) 

La gradinita era cel mai inteligent, nu prea bun la sport, dar intodeauna cu 
nasul in carti.Educatoarea era uimita de cate stiu pentru aceea varsta.Mama 
vazand pasiunea mea pentru invatat mi-a zis: "Vrei sa mai faci inca un an de 
grupa pregatitoare, sau te duci la scoala?" . Evident am ales scoala, doar 
acolo puteam invata mult mai multe. Asa ca la 6ani si 2luni eram in clasa intai.

Curiozitatea mea era enorma.
La scoala.... prima zi primul "prieten"(Bogdan) . Un copil "de bani gata" , foarte inteligent,cu o imaginatie bogata.Cu el ma intrecam intodeauna la note.Aici mai era si Laurentiu, cu el mergeam la autobuz si intodeauna povesteam.Mai era si un tip dolofan din alta clasa care statea cu noi.(Cosmin)
>Una dintre primele zile... baieti m-au incojurat si vroiau sa ma bata o o . Eram asa mic fata de uni. Ei facusera gradinita inpreuna. Nu m-am panicat, am batut cativa (spre mirarea mea) si restul s-au speriat. Eram atat de mandru de mine.
Am inceput sa practic Jujitsu... cursul era la acea scoala care era relativ departe asa ca temele le faceam pe fuga.Acel curs chiar m-a inspirat, in sfarsit faceam cea ce imi place.
Peste un timp scurt m-am lasat de acel sport,deoarece notele mele incepau sa scada dramatic.

Fratele meu care este cu 2ani mai mic ca mine era la gradinita de langa scoala.Il iubeam enorm, era un fel de ai arata mamei ca sunt matur.Il luam de la gradinita si ne grabeam la autobuz . Ajungeam acasa si aveam grija de el pana venea mama.Mama ajungea acasa si de obieci se apuca de treaba.Asa ca m-am mobilizat si intodeauna inaite sa ajunga ea incercam sa ii termin toata treaba, pentru ca imi doream sa stea mai mult cu noi.
Tata era mereu ocupat, muncea enorm pentru noi. Il adoram voriam sa fiu exact ca el.Pleca dimineata devreme si ajungea seara foarte obosit. Vazandu-l asa obosit nu vroiam sa-l deranjez cu problemele mele.

In clasa a 4-a , Bogdan a plecat la cea mai buna scoala din judet. Nestind sa comunic prea bine nu mi-am prea facut alti prieteni, desi mai era Laurentiu, cu el si Bogdan formam un "trio"... Pe Cosmin il mai salutam din cand in cand desi el nu mai ma baga in seama.

Apoi.. totul s-a stricat,Laurentiu a inceput sa rada de mine cu ceilalti colegi.M-am certat cu el si l-am pus la pamant si am plecat. Eram atat de singur.Un baiat care se inbraca doar in negru,pletos si retras. Nu stiam nici sa vorbesc. Atat de singur... plangeam pe drum spre casa . Acasa nu doream sa imi ingrijorez parintii cu ceva, asa ca de atunci nu le-am mai zis nimic.Eram un copil neajutorat  printre animale pradatoare.

"Sunt locuri si momente in care un om este atat de singur, incat poate vedea intreaga lume."

Intr-o zi a aparut un baiat nou in clasa(Miti)... cineva care se mutase in cartier la mine si care m-a acceptat destul de repede. Aveam in sfarsit cu cine sa merg acasa,sa mai povestesc, sa mai rad.
Dar dupa o perioada scurta a trebuit sa plece inapoi.
Eram asa dezamagit... m-am inprietenit cu niste colegi care radeau de mine, ma loveau . Nu ripostam, nu doream sa ranesc pe nimeni. Ma gandeam la Dumnezeu si ca El ma pedepseste.Dar de ce? Nu facusem nimic rau. Iubeam lumea atat de mult. Ajutam copii saraci de la scoala,ajutam animalutele pe strada,aveam grija de fratele meu.  M-am gandit ca asa trebuie sa fie, ca este doar vina mea si ca merit tot ce se intampla. 

In clasa a 6-a a revenit Miti, m-am inprietenit foarte bine cu el.

Dar s-a dovedit a fi doar un alt fel de "Laurentiu" . Picasem de servici pe scoala cu un tip din cartier de la mine, care era mereu certat cu lumea si cu profesorii, intodeauna facea prosti.(Numele lui este Tedi) Atunci am fost "corupt" sa fumez prima tigara.Aveam doar 11 ani. Ma simteam asa bine sa stiu ca stau cu el si prietenii lui. Dar a durat doar o zi. Situatia mea scolara se agrava , nu mai invatam, nu mai citeam. O dezamagisem complet pe mama,dupa cat am tras sa ii castig increderea.Eram intr-o depresie contiuna.

"Cuvintele false nu sunt doar rele, ele infecteaza sufletul cu rautate."


In clasa a 7-a m-am transferat la scoala de langa casa. In acea vara ma inprietenisem cu un tip din cartier care urma sa imi fie coleg. Proasta decizie! 
Costi, era un tip cam sarac ,laudaros,fricos, intodeauna se ferea de lume. Am ajuns in acea clasa si nu mi-a pasat de ceilalti, m-am asezat langa Costi si ma uitam la cei care urmau sa-mi devina colegi. Tot felul de persoane ciudate. Toti se uitau la mine. Un baiat cu parul negru cu coada la spate.Un baiat grasut si speriat.

Unul dintre ei a venit la mine si m-a inpins.Am sarit la batie, m-a loat de gat si m-a pus pe o banca. Eram asa dezamagit... toti au ras. Apoi am inceput sa ma feresc de ei,sa stau cat mai retras.Toti ma loveau si nu riposam,incepuse sa imi fie frica de ei. Proasta decizie!

Am inceput sa chiulesc foarte mult cu Costi, mergeam prin tot orasul si aruncam banii pe toate tampenile.Aveam 220 absente in semestrul 2 la final. Am trecut clasa cu bine totusi.Vara am stat pe tot felul de  MMORPG-uri (Masive Multiplayer Online Role Play Game). Acolo am cunoscut multa lume, dar doar obsedati de gameuri. Imi facusem un prieten in cartier care era obsedat de asa ceva... Ne jucam ore intregi. Inca pastram legatura cu Miti asa ca am devenit un "trio" . Doar ca stateam in casa si ne chinuiam sa ne luptam cu "orci" si "dragoni". Asa ca lumea nu ma vedea pe afara. 

In clasa a 8-a m-am detasat de ei... am inceput sa comunic mai mult cu cei din clasa.In aceasta clasa era un tip inalt si dolofan ,"de bani gata" si cam toti baietii se loau dupa el. El mi-a cauzat multe neplaceri, el era un fel de cosmar (Florin).Florin ma teroriza , ma umilea in fata colegilor mereu.Am incercat sa ii ignor, dar cosmarul aparea peste tot. 

 Tot aici am avut un conflict cu cei din clasa a 7-a... care erau mai mari ca mine pentru ca eu am fost dat la 6ani la scoala. M-au inconjurat si unul a aruncat un pumn spre mine, m-am ferit apoi altul a venit din spate si m-a inpins.M-am ridicat repede ,dar apoi a venit un picior din spate. Eram pe jos dar am continuat si m-am ridicat.Am primit un pumn in fata ,atunci vazusem 6 dintre ei care aruncau pumni si picioare in mine. Am cazut si au plecat. M-am ridicat si m-am dus(abea mergand) la baie cu nasul spart , mi-am revenit si am venit la urmatoarea ora.Toti au ras cand au aflat ca am fost batut de cei din clasa a 7-a. Mi-a fost asa rusine.Apoi am avut un confilct cu Costi, deoarece le-a spus colegilor ceva personal pe care i-am spus doar lui.(Ca mi-ar place de o fata din clasa). Am inceput sa ne batem. Imi era frica sa lovesc dupa acele inaplari. Dar l-am lovit si i-am spart buza si ii invinetisem ochii. Diriginta aflase, stateam in aceias banca cu Costi asa ca m-a mutat cu Samir. 

Samir era un baiat negru , foarte sportiv , cam sarac ,  printre cei mai inteligenti din clasa.O fire blanda si tot odata energica.Mi-a aratat ca nu trebuie sa accept cea ce zice lumea.Mi-a loat apararea cand a fost nevoie.Il ura la fel de mult ca mine pe Florin, desi erau un fel de veri.El chiar m-a inspirat. 

"A avea un prieten este mai vital decât a avea un înger."


Tata afland de situatia mea scolara.. care era dezastroasa, m-a dat la meditatii la o vecina. Numele ei era Ramona.O doamna de vre-o 30ani, fosta profesoara de fizica.O fire foarte calculata si deschisa.Ea mi-a aratat ca nu trebuie sa gandesc doar logic,m-a invatat foarte multe si mi-a deschis putin ochii. Cu ajutorul ei ajunsesem din nou sa comunic cu lumea.Si notele mele au crescut substantial.

 Ma inprietenisem cu Gabi,Ionut,Andrei,Samir.Din care doar Samir nu se il asculta pe Florin.

Florin intodeauna strica tot. Devenise rivalul meu. Am avut atatea tentative sa sar la bataie ,dar am rezistat si m-am calmat. Datorita lui ma apucasem sa fac sport si sa ma antrenez, crezand ca as putea sa-l bat. Ma uitam la anime si ma pasionau personajele. Multe dintre ele ma inspirau, credeam ca daca ma comport ca ele o sa-l pot bate. ( Copilas prostut ) A urmat o distantare completa si de familie...Apoi a venit banchetul. Acolo a inceput cu adevarat viata mea.

Fiecare om a simtit la un moment dat impulsul de a ucide. Majoritatea insa n-au facut-o. Unii îsi duc intenţia totusi pana la capat.




Va urma...